Istoria Antalyei

In 150 I.Hr. Atallos II, regele Pergamonului, a infiintat orasul Attalia pentru a asigura o baza pentru puternica sa flota. Mai tarziu, orasul Antalya a devenit parte a Imperiul Roman in anul 133 I.Hr. cand Atallos III regele Pergamonului a murit cedand astfel regatul Romei si orasul s-a dezvoltat rapid si a prosperat sub stapanirea Romei antice.

Crstinismul a inceput sa se adanceasca in zona dupa al doilea secol. Antalya a fost vizitata de Paul din Taurus, asa cum este descris in Actele Apostolilor( Antalia este mentionata ca Attalia). Sfantul Paul si Sfantul Barnabas amandoi au fost in Antalya si au navigat de acolo in Antioch dupa predicarea din Prisidia si Phampylia. Orasul mai tarziu a devenit o importanta baza navala pentru cruciade crestine impotriva musulmanilor in Levant si in Cipru.

Antalya a fost un mare oras in Imperiul Bizantin. In momentul ascesiunii lui Ion Comnenus(1118) a fost un avanpost izolat impotriva invaziei turce, pentru ca era doar accesibil de pe mare. Anul urmator, cu ajutorul comandantului sef Ioan Axuch, Ion al doilea a condus turcii pe rutele de teren in Antalya si a reunit orasul cu restul Imperiului Bizantin.

Turcii din Seljuk au cucerit Antalya, impreuna cu toata regiunea la inceputul secolului 13. In secolul 17, faimosul turc calator Evilya Celebi a descris orasul ca avand strazi inguste care includ 3000 de case in 20 de cartiere turcesti si in 4 grecesti. Mai tarziu, Antalya a crescut dincolo de zidurile vechiului oras iar portul avea o capacitate de 200 de vase.

In secolul 18, domnul sau actual era un Dere Bey. Familia lui Tekkeologu, era stabilita in apropiere de Perge, desi obligat la supunere in 1812 de Mahmud II, a continuat sa fie un puternic rival impotriva Imperiului Otoman pana in prezenta generatie, supravietuind multi ani caderea altor mari lorzi din Anatolia. Arhivele din Levant( Turcia), care au operat ca o agentie acolo pana in 1825, continand informatii cu privire la Deye Bey.

In secolul 19 populatia Antalyei a crescut datorita migratiei turcilor din Caucaz si din Balcani in Anatolia. Pana in 1911 a fost un oras cu o populatie de 25000 de oameni, incluzand in mare parte crestini si evrei, inca locuind in cartiere diferite, in jurul minei sau portului.